Ultima zi la mare

Plaja de la Neptun, 'la steaguri'. Soarele straluceste, marea e uda, cerul albastru... iar fetele... ce frumoase's fetele... TOATE fetele.
Ma asez intre doua sezlonguri, apare o doamna care-mi spune politicos ca nu am voie sa stau acolo, pentru ca e plaja privata.... ii spun ca am voie sa stau acolo.... zice ca va chema administratorul, ceea ce face... Apare un domn cam timid la vreo 50 de ani care-mi spune ca umbrelele sunt platite si ca e plaja lor. Ii explic ca doar 40% e plaja lor, dupa ultima lege pe care o stiu si trec mai departe la Noica... Imi spune ca am vorbit suficient, sunt de acord cu el si revin la Noica... Jurnal de idei.
Cerul e albastru, marea e uda iar Noica e destept.... poate putin prea matematic, are o obsesie cu multimile, si cu conditia filosofului.
"Daca spui 'pomul este verde' toata lumea se va gandi la pom si la verde, doar filosoful te va intreba ce inseamna 'este' ?"
Asa-mi trece toata ziua, intre mare si noica; spre seara fetele nu-mi mai par asa frumoase, sunt obosite, batute de soare si alte interperii, incep sa le vad defectele; ma gandesc ca le-am privit prea mult, le-am 'consumat', parca as fi trait cativa ani cu fiecare dintre ele; parca as fi privit in viitor, cum frumos spune Noica: "Esential nu este sa vezi, ci sa calatoresti spre infinitul vazului, sa stravezi !"
Gata, ajunge cu filosofia, maine ma intorc acasa iar seara am sa ma intalnesc cu Andreea cea noua, un first 'date', will see how it goes. Multumesc Ingerului tuturor Andreelor !