Ultima zi la mare

Plaja de la Neptun, 'la steaguri'. Soarele straluceste, marea e uda, cerul albastru... iar fetele... ce frumoase's fetele... TOATE fetele.
Ma asez intre doua sezlonguri, apare o doamna care-mi spune politicos ca nu am voie sa stau acolo, pentru ca e plaja privata.... ii spun ca am voie sa stau acolo.... zice ca va chema administratorul, ceea ce face... Apare un domn cam timid la vreo 50 de ani care-mi spune ca umbrelele sunt platite si ca e plaja lor. Ii explic ca doar 40% e plaja lor, dupa ultima lege pe care o stiu si trec mai departe la Noica... Imi spune ca am vorbit suficient, sunt de acord cu el si revin la Noica... Jurnal de idei.
Cerul e albastru, marea e uda iar Noica e destept.... poate putin prea matematic, are o obsesie cu multimile, si cu conditia filosofului.
"Daca spui 'pomul este verde' toata lumea se va gandi la pom si la verde, doar filosoful te va intreba ce inseamna 'este' ?"
Asa-mi trece toata ziua, intre mare si noica; spre seara fetele nu-mi mai par asa frumoase, sunt obosite, batute de soare si alte interperii, incep sa le vad defectele; ma gandesc ca le-am privit prea mult, le-am 'consumat', parca as fi trait cativa ani cu fiecare dintre ele; parca as fi privit in viitor, cum frumos spune Noica: "Esential nu este sa vezi, ci sa calatoresti spre infinitul vazului, sa stravezi !"
Gata, ajunge cu filosofia, maine ma intorc acasa iar seara am sa ma intalnesc cu Andreea cea noua, un first 'date', will see how it goes. Multumesc Ingerului tuturor Andreelor !

Andreea

Andreea pe care o cunoasteam nu mai exista, a murit ieri dimineata [...]

Acum cand ma uit la tine cu o benigna indiferenta aduci mai degraba a Maria Magdalena, iar eu nu sunt Isus Hristos !

Lumea noastra nu mai exista, a zburat odata cu tine...

Mi-a placut inteligenta ta, 'neuronii' tai, cum spunea-i tu, a fost primul lucru pe care l-am observat, (dupa chipul angelic desigur) si ti-am spuso, ti-am spus ca imi place in primul rand creierul tau si tot restul il privesc ca pe un bonus !

Tu ai crezut ca bonusul nu e important, ca se poate si fara el, dar nu, nu se poate. Intreaba orice chelnar din orice restaurat: iti va explica cat de important e bonusul, fara 'bonus' vei ramane in ochii lui doar un strain pe care il vede pentru prima data si spera sa nu il mai revada vreodata.

- Daca-ti plac neuronii mei de ce vrei sa ma pupi ? ma interbai ...

- Din curiozitate, iti spuneam, dar era mai mult decat atat !

Cat despre mine, sunt ok, nu-ti face griji, mi-a daruit ingerul tau alta andree in schimb, ingerul tau, si al tuturor andreelor (incep sa cred ca ingerii sunt 'nominali') pe care l-ai alungat pentru ca te privea prea insistent si mustrator, iar tu aveai nevoie de putina intimitate..

- Cu tine ma simt bine, imi spuneai, cu tine povestesc iar cu el joc biliard !

Sper sa-ti fie bine acum, sper sa fi meritat. Tu vroiai sa te imparti: pana la gat si de la gat in jos... gresesc, nici macar pana la gat [...] si vroiai sa traiesti asa, impartita, in trei lumi si doua locuri ! Dar nu se poate asa, oricarei lumi ii trebuie un spatiu ca sa existe, fara o definire topografica va sucomba in abstractiune.

Acum o sa-ti fie mai bine, mai 'comod', vei continua sa fii impartita dar cel putin va avea fiecare lume locul ei, nu se vor mai intersecta... ai sa joci mult mai mult biliard iar cand ti se va face dor de mine... ai sa citesti o carte !